Un OM …mare!

Aș vrea să vă vorbesc puțin despre cel ce a fost Sergiu Nicolaescu. L-am cunoscut personal în contextul în care am fost solicitat de către prietenul meu actorul și ufologistul Florin Chiriac, să lucrez cu dumnealui la making of-ul de la filmul “Orient Express” ca mai apoi să își dorească să lucrez și making of-ul de la filmul “15“. Am acceptat cu mare plăcere deși auzisem zvonuri că e un tip dificil. Vă spun cu mâna pe inimă că era un om normal din toate punctele de vedere, un pic exigent dar argumentat. Foarte rapid am aflat că e zodia berbec, ca și mine. M-am înțeles foarte bine cu domnia sa. Probabil că rezonam atât cu stilul de lucru dar și cu felul de a fi, sau de a vedea lucrurile și lumea. Vreau să-i mulțumesc oricum și oricând (știu că undeva acolo mă aude și primește cu bucurie mulțumirile mele) pentru tot ceea ce am învățat de la domnia sa.

Un om integru, foarte mult criticat mai ales de regizorii tineri, pe nedrept, după părerea mea, a încercat să aducă pe un făgaș corect (hollywood-ian) cinematografia românească. Bineînțeles că a fost “mâncat de cur” de către neispraviții mediocri, ca orice lucru bun în România de după ’89. Ideile lui privind criteriile unui scenariu de film bun și de succes mi s-au părut pertinente și argumentate, ceea ce criticii lui nu au înțeles nici în ziua de azi. Despre faptul că s-a băgat în politică nu vreau să discut, pot spune însă că nu-i înțeleg pe artiștii care s-au băgat sau se bagă și în zilele noastre în politică. Probabil că, ei încă mai cred că pot schimba ceva de acolo, fără să-și dea seama că devin pe nesimțite, ceea ce încearcă să combată și să corecteze.

Dar să revenim la personalitatea lui Sergiu Nicolaescu ca regizor de film, uneori scenarist, alteori actor… Am învățat cu dumnealui foarte multe lucruri despre cinematografie și film, tot felul de “tips and tricks-uri” folosite la filmări. În treacăt fie spus, Sergiu Nicolaescu, la bază inginer mecanic, a început cariera cinematografică, ca operator (cameraman). I-au plăcut scufundările, filmând și subacvatic, navigația, marea, pictura, desenul. O fire curioasă și inventivă, foarte motivat și concentrat pe ce era de făcut, a avut multe idei bune cu care a “salvat” (a îmbunătățit), pe vremea comunismului, multe filme. A avut o mare experiența în lucrul cu oamenii, un bun lider, dar și în tot ceea ce însemna platoul de filmare, fiind dezamăgit când a auzit că noii proprietari ai studiourilor de la Buftea au betonat platourile.

Mi-aduc aminte cum povestea despre armata de oameni (figurație cu cai, în diferite roluri pe multiple planuri) de pe platourile de filamre la filmele istorice. Spunea: “Cum crezi că ar putea să te asculte peste 2000 de inși dacă nu ești exigent și un pic dur cu ei… Dacă nu ești așa nu te vor asculta, nu vor executa comenzile regizorale. A trebuit să fiu mai dur cu ei, probabil că de aici mi se trage reputația de om al dracu…“. Sau despre cum reușea, la montajul filmelor, să transforme o pocnitoare într-o adevărată lovitură de tun cu ajutorul a două fotograme de alb plasate pe peliculă în momentul detonării. Sau cum își făcea unele cascade singur, iar la “Orient Express” spunea că: “eram aproape hipnotizat de venirea trenului și parcă aș fi rămas acolo…“. Apropo de “Orient Express”, criticile au fost în mare parte negative, însă, părerea mea e că în ceea ce privește imaginea, unii critici au avut dreptate. Încadraturile au fost destul de neinspirate, fiind un film ușor psihologic, directorul de imagine ar fi trebuit să aleagă cu totul și cu totul alte încadraturi pentru acțiune, duse mult spre o simbolistică poate “tarantin(o)-iană”. Na c-am inventat un cuvant nou… Dar… n-a fost să fie…

Deși în prima perioadă a carierei sale a fost cumva ajutat de o personalitate politică a vremii, în anii din urmă (tot în comunism) încerca să facă față cenzurii. Astfel, o formă subtilă de protest împotriva cenzurii comuniștilor a fost încadratura “racurci” (adică de jos în sus), cu fundal – cerul liber, pentru filmarea cadrelor cenzurate de “cap limpede”, cum îi numeau cei ce lucrau în cinematografie și televiziune, pe cei care aveau “meseria” de cenzor (politic). Ceea ce vă spun aici se poate lesne observa atât în filmul “Mihai Viteazul” cât și în alte filme istorice. În “Mihai Viteazul” a fost nevoit (obligat de cenzură) să distorsioneze adevărul istoric, dar a reușit să “o-ntoarcă din condei” cum s-ar spune… Astfel, în film, fiul lui Mihai Viteazul moare eroic pe câmpul de luptă, în brațele lui Mihai, deși adevărul istoric e cu totul altul, fiul lui participând la trădare…

Aș vrea să-i mulțumesc și actorului Florin Chiriac, prietenul meu de discuții filozofice pe diverse teme, pentru că, lucrând împreună la making of-ul de la “Orient Express”, am primit de la Sergiu, următoarea remarcă: “Bai, voi sunteți nebuni, a ieșit mai bine decât filmul!” Florin poate confirma spusele mele.

Un om normal într-o lume mult prea anormală pentru dorințele și idealurile sale. Îmi aduc aminte cum își dorea foarte mult să învețe să lucreze în Photoshop și After Effects, ca să poată prelucra unele dintre filmele lui. Din păcate, nu a mai apucat. Cred că ar fi fost foarte creativ în lumea digitală… Avea carismă și viziune. Peste câteva luni ar fi împlinit 90 de ani (pe 13 aprilie 2020). Una peste alta, mă bucur că am avut norocul și oportunitatea de a lucra cu un mare OM de la care am învățat foarte multe lucruri. Acest mare OM a contribuit enorm la experiența mea profesională!

Respect Maestre!

bunicutzu

CEO at EML
Da, site-ul este despre experiența profesională căpătată de-a lungul anilor... și câte ceva despre proiecte și spiritualitate. Enjoy!
bunicutzu

Latest posts by bunicutzu (see all)

About bunicutzu

Da, site-ul este despre experiența profesională căpătată de-a lungul anilor... și câte ceva despre proiecte și spiritualitate. Enjoy!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*