Deci Final Cut Pro, NU!

Odată cu trecerea la montajul non-liniar s-au dezvoltat și programele de editare, iar eu, ca editor de imagine sau montaj (cum îi mai spun unii) am trecut prin toate software-urile de editare video aflate în postproducție într-o televiziune. Dintre acestea s-au remarcat două foarte bune și unul pe care unii îl consideră foarte bun, însă eu (și nu sunt singurul) îl consider ca fiind pentru copii, un pic mai bun decât “celebrul” Movie Maker din Windows. Aici poate exagerez un pic dar mă aduce la exasperare uneori, pentru că Steve Jobs ar fi renunțat la el, însă după dispariția lui, cei ce au preluat compania au considerat că l-ar putea dezvolta pentru vlogeri, unde cerințele tehnice și de abilități sunt minimale.

Desigur, vorbim despre Final Cut Pro. Am să fac un update și pentru FCPX, dar poate ar fi oportun să scriu un articol separat pentru X, mă mai gândesc… (nu știu dacă merită două articole… sic). Deși știu că îmi voi atrage mulți “dușmani” îmi asum tot ce spun și nu spun gratuit, ci testat și lucrat în regim de televiziune.

Evident, încă de la apariția sistemelor de operare pentru Mac-uri și pentru PC-uri au fost trenduri și curente diferite de opinie, prin mii de comparații, acuzații că s-au inspirat unii de la alții și multe altele, pe care le puteți găsi în “cărțile de istorie” a computerelor (Wikipedia).

Cei de la Apple au avut în cap (probabil) o strategie de a simplifica lucrurile pentru a fi mai ușor de folosit și mai facile pentru o gamă largă de utilizatori. Tendința asta o are și linuxul (din păcate) în prezent, probabil tocmai pentru a atrage o categorie cât mai mare de oameni care să utilizeze acest sistem de operare. Astfel au creat sisteme de operare (iOS) din ce în ce mai simple din punctul de vedere al folosirii lor de către utilizatori, fără acces la unele setări și funcții (poate importante).

Astfel, ne trezim că nu avem reglajul luminozității pentru al doilea monitor la setările de la display, probabil depinde de versiunea de OS. Ăsta e doar un exemplu dar mai sunt și altele pe care nu le voi enumera aici, subiectul articolului fiind software-ul de editare. Voi reveni pe parcurs cu lipsurile sistemului de operare pe măsură ce acestea intervin și afectează lucrul în Final Cut.

Așa…, deschid proiectul… începe să țopăie iconița în dock pentru că FCP-ul vrea atenție la fereastra de setup a scratch disk-ului. Încep să-i setez asta, deci îi dau atenție, însă iconița tot topăie, nu se prinde că eu sunt acolo și îi setez scratch disk-ul, apoi fiecare deschidere de finder pornește cu un anumit preset de mărime a ferestrei, a coloanelor și a path-ului pe care trebuie să îl setez de fiecare dată, adică nu se prinde că prima dată l-am setat într-un loc iar pentru celelalte (audio, render sau thumbnails) să-mi ofere ultimul loc pe care l-am deschis ca și path default… bref.

Încep să-mi încarc mediile pentru lucru… ce să vezi, constat că nu știe mai nimic din formatele de video consacrate, doar mov și ăsta cu anumite codecuri. Dacă e altceva, neah, conversii, și stai și convertește tată la fișiere până-ți vine acru în… gură. E, nici chiar așa, mai știe și mp4, dar se mișcă în reluare, iar dacă codecul în mp4 e h264, la revedere… În unele situații face figuri chiar și la poze jpg sau png (cu alpha) dacă alpha e pe toată suprafața pozei, dacă numele fișierul are mai mult de nu știu câte caractere sau dacă are vre-un soi de diacritice în nume.

Să zicem că, cu chiu cu vai, am încărcat ceva media în proiect. Mă apuc de lucru… evident de fiecare dată trebuie să pierd 5 minute cu setări, pentru că setările, deși sunt pe user sunt pe proiect, sau invers… adica n-are nici-o logică faptul că preferințele de user nu se aplică și proiectului, sau tastatura e lăsată de colegul de tură pe default sau pe setările lui. Odată deschis un proiect, se deschide cu workspace-ul colegului, nicidecum cu cel al proiectului, iar tastatura trebuie setată de fiecare dată, mă rog, așa e când lucrezi la grămadă cu alții (deh, televiziune). Iar ăștia de la Apple au timp de pierdut făcând setări într-una… Asta înseamnă că logica în care au fost gândite preferințele și setările este una care n-are nicio legătură cu “user experience”, că tot sunt la modă expresiile astea pompoase din engleză.

Același lucru e valabil și în setările sistemului de operare, ca să nu mai vorbim de faptul că cei de la IT evident că nu te lasă să faci anumite setări pe userul de lucru în FCP, pentru că strici totul pe-acolo, fiind un tâmpit care nu știi să reglezi ceasul unui calculator cu ora curentă. Da, nu vă mirați, nici ceasul nu poate fi setat pe calculatoarele dintr-o televiziune “respectabilă” cu pretenții.

În sfărșit, te pui pe treabă, alegi secvențe, dai IN-OUT și constați că durata (dintre in și out) e mai mare cu o fotogramă decât ar trebui să fie, alteori e mai mică cu o fotogramă… să fie din sistemul de operare, din logica calculului în virgulă mobilă sau eroare de programare? Dar nu ne luam noi dintr-o fotogramă, abia se vede cu ochiul liber… mergem mai departe. Poate dorim să facem un ralantí (mișcare cu încetinitorul), ce să vezi, îl face, dar (după render) constați că sacadează sau tremură, sau face ca toate alea… Cu alte cuvinte, algoritmul de calcul al mișcării cu încetinitorul este praf în FCP. Încerci mai multe variante și îți dai seama că poate la 50% din viteză (adică la jumătate) face ca toate alea mai puțin. Nu mai vorbesc de revers play. A, scuze, merge bine pe cadre fixe, nemișcate sau cu mișcare foarte puțină (în fundal). 🙂 Da, nu e o glumă, chiar merge pe cadrele alea!

Așa, care va să zică am montat câteva cadre iar acum dorim să facem un insert cu o fotografie peste o săritură. Alegem poza, durata și o inserăm pe video 2. Dar poza e mai mică (ca aspect și dimensiune) decât secvența video, deci trebuie s-o mișcăm un pic, să-i dăm un zoom. Mergem cu dublu click pe poză, pentru că dacă dăm un singur click FCP-ul nu se prinde că avem treabă cu acea poză. Probabil crede că (handicapați fiind) ne-a căzut mâna pe mouse și s-a selectat din greșeală poza. Mergem la începutul pozei și dăm un keyframe pe scalare. Apropo, la FCP nu s-au inventat două axe de scalare (x și y), doar una ajunge, bine că e proporțională. Dacă vrei scalări pe o singură axă trebuie să apelezi la scula denumită “distort” cu care vei putea face o scalare pe o axa, însă fără precizie. Dacă vrei precizie trebuie să introduci valori manual pentru fiecare colț în parte. Adică să mă scarpin cu mâna dreapta la urechea stângă… Faza cu precizia e o mare problemă la FCP în multe situații, pentru că mișcând cu mouse-ul nu poți fi foarte precis.

După keyframe-ul pe scalare care ne-a consacrat, mergem la sfârșitul secvenței cu poza ca să-i ajustăm poziția și scalarea finală a pozei. În momentul apăsării pe butonul keyframe, ce să vezi, se scofâlcește fereastra care afișează keyframe-urile… Poate mă întrebați ce-o fi aia că se “scofâlcește”. Raspunsul este: Da! Se strică, se alterează, se strâmbă, se mișcă bucăți din ea (da, din fereastră)… Nu știu cum să vă spun, dar vă arăt.

În fine, într-un final (unii ar zice apoteotic, dar e perimată expresia) reușim să mișcăm o poză, ne e și frică să mai vrem ceva de la bietul FCP, dacă se sperie și doamne fere se închide, sau mai știu eu ce-l apucă… Cu toate astea, am îndrăzni să punem un scris. Oho, oare cer prea mult? Desigur, pentru FCP e cam mult… Hai că nu sunt rău, îl punem (scrisul), chiar avem de ales între mai multe feluri. Dar, ce să vezi, la unele tipuri cum ar fi typewriter sau scrolling nu poți regla o umbră sau un contur, în ideea că textul e alb iar imaginea pe care pui textul e tot albă. Așa rămâne, în afară de cazul în care alegi outline text, caz în care poți regla acești parametri, dar, evident nu poți să-l faci să apară literă cu literă ca la typewriter… și tot așa. Bine, poți folosi plugin-uri cum ar fi Boris, dar și alea au problemele lor de implementare și de facilități. Nu vorbim acum despre ele. Ne rezumăm la FCP și IOS.

Iaca, am pus textul, și ne dorim să-l edităm, adică să scriem ceva, sau să dăm un “paste” după care să edităm ce am adus acolo. Toate bune și frumoase, însă, ce să vezi, dacă am un text tip listă de nume, să zicem, cu câte un nume pe fiecare rând dupa care <enter>, scris în orice alt editor de texte și îi dau copy, apoi paste în FCP, ghici ce se întâmplă? Evident, ce e mai rău, nu ține cont de <enter>-uri. Va trebui să-i dau <enter>-urile în FCP. Apoi, dacă vreau să merg cu tasta <END> la sfârșitul rândului (deși cursorul e undeva pe la mijlocul rândului), ca la orice editor de texte normal, ghici ce? Da, nu funcționează… trebuie să mergi cu săgeată dreapta literă cu literă până ajungi la capătul rândului, sau să pui mouse-ul acolo unde vrei, dar, iarăși, nu ai precizie… mda. Nu se putea implementa un FCKeditor care culmea e open source și culmea merge ca un editor normal? Nu, că noi suntem Final Cut Pro și suntem fuduli!

Drama e că nici în FCPX nu s-a reparat editorul de texte… iar fudulia maximă pe care programatorii din spatele FCP-ului au făcut-o e că în FCPX au schimbat toate denumirile funcțiilor, cunoscute de editori, de ani de zile, iar eu cred că au făcut-o intenționat ca să te încurce mai ales dacă ești unul venit de pe alte sisteme cum ar fi Avid sau Premiere. În felul ăsta te forțează cumva să lucrezi cu default-ul lor (și să te obișnuiești așa). Urât din partea lor! Totuși cred că programatorii care au făcut acest software, cu care unii dintre noi se chinuie groaznic iar alții îl adoră, nu au consultat absolut deloc un editor cu experiență și pe alte sisteme, ca să îl facă totuși mai flexibil și mai versatil. Cred că l-au făcut după logica lor de programatori… (dealtfel deștepți, nu am nimic cu programatorii, dimpotrivă, îi respect și îi admir pentru munca lor), dar fără logică pentru un editor cu experiență, care vrea mai mult de la un software de editare video care se crede profesional și care e folosit poate de sute de mii de editori peste tot în lume, în sute sau mii de televiziuni sau agenții de postproducție.

Astea-s doar câteva dintre cele mai des întâlnite probleme, mai sunt și altele legate de blocarea FCP-ului, altele de ieșirea neașteptată din program și altele de blocarea sistemului de operare. Adică să nu credeți că sunt doar atât de puține probleme… Dar poate le voi înșira cu altă ocazie… Deocamdată atât.

Cred totuși că cei care sunt mulțumiți de FCP în special și de IOS (Mac) în general sunt mai degrabă simpliști, superficiali și care neglijează aspecte esențiale. Sunt lipsiți de complicații și de subtilități poate dogmatici sau rigizi. Nu vreau să jignesc pe nimeni, dar lucrurile care m-au făcut să scriu acest articol sunt reale și serioase. Cu acest software îmi fac pâinea de zi cu zi și de aceea mă doare. Aș folosi alt software dar nu se poate în locul unde sunt… acasă, fiți siguri că nu mă ating de el… 🙂

Pentru ei (simpatizanții FCP – aici sună ca un partid politic, hi hi hi) și pentru toți cei care vor să învețe serios această meserie le recomand Avid sau Adobe Premiere (sub Windows). Ultimele update-uri la Premiere îl fac de departe cel mai bun de pe piață, așa cum Photoshop-ul e de departe, cel mai bun pe prelucrare și compozitare de fotografii, iar After Effects-ul cel mai tare pe prelucrare și compozitare video (dacă nu credeți, căutați pe google sau întrebați experții de lângă voi).

Deci, NU! Final Cut Pro e o jucărie pentru copii… deocamdată.

5 (100%) 3 votes

bunicutzu

CEO at EML
Da, site-ul este despre mine, ce-am făcut și mai ales ce fac în viața asta, în general din punct de vedere profesional, dar și despre cum am căpătat experiența pe care o am... și câte ceva despre proiecte și spiritualitate. Enjoy!
bunicutzu

Latest posts by bunicutzu (see all)

About bunicutzu

Da, site-ul este despre mine, ce-am făcut și mai ales ce fac în viața asta, în general din punct de vedere profesional, dar și despre cum am căpătat experiența pe care o am... și câte ceva despre proiecte și spiritualitate. Enjoy!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*